Despre tot haosul interior și exterior al industriei muzicale din anii 2000, despre dependențe, relații toxice și paiete.
Constelații, adrenalină, curaj, presiune, fascinația apariției la tv, dependențe, fan-cluburi, hate, asumare & mult mai mult de-atât – în spectacolul Adrenalină de la Teatrul Excelsior.
Regizorul și dramaturgul Gabriel Sandu reușește, cu un twist de umor (uneori negru, alteori roz), să pună reflectorul pe urmele adânci lăsate de muzica anilor 2000 în subconștientul colectiv.
Fie că am ascultat pe repet Așa-s băieții, umblă numai după fete / Vino lângă mine, știu că vrei, strânge-mă în brațe până număr la trei/ Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine!, fie că ne-am dorit să facem parte din trupe sau că am încercat să avem propria noastră trupă – toate aceste versuri, ținute, momente coregrafice au lăsat o amprentă asupra noastră. Nu mai zic de momentele în care ne-am imaginat că am putea avea ceva romantic cu vreunul din cei de pe scenă.
Așa că nu putem să fim neutri la așa un subiect, nu putem să rămânem imparțiali, nu putem să oprim fluxul gândurilor generate de ceea ce vedem în acest spectacol. Dar, mai bine, să vorbesc despre mine.
Întuneric. Paiete. Sunt în rândul 2, foarte aproape de cele 2 personaje: Lala (Dana Marineci), Tina (Oana Predescu), Sori(Iulia Samson). Îmi place decorul, îmi dă o senzație de sci-fi.
Povestea e simplă, cel puțin în primă fază: fetele au avut o trupă de dance în adolescență, de un succes fulminant, care-a durat doar o vară. Mii de oameni le scandau numele și le trimiteau scrisori de dragoste.
20 de ani mai târziu, cele trei decid să se reunească pentru un concert aniversar, oferind oamenilor o incursiune sinceră în lumea faimei de-o vară și în toate controversele care au urmat.
Spectacolul devine o oportunitate de a revizita și de a aduce în discuție estetica anilor 2000, sunetul, valorile și obsesiile vremii.
Costumele reflectorizante și ritmurile dance le însoțesc pe cele trei tinere de la glorie până în adâncurile vieții fiecăreia. Tina compune și cântă la pian (actrița Oana Predescu joacă extrem de expresiv și cântă atât de bine, încât adesea aveam senzația că sunt la un concert.)
Reuniunea trupei nu reprezintă doar un moment de sărbătoare, ci și o ocazie de autodescoperire, ocazie cu care vorbim despre corporații, adicții, păcănele, gaslighting, astrologie sau constelații (ca metodă terapeutică alternativă).
Lala trece prin mai multe straturi ale personajului, care m-au luat prin surprindere, la fel și TIna. Când crezi că știi încotro merge scenariul – Bam, încă o pastilă (winkwink), altă deviație de la traseul previzibil. V-am zis că trupa se numea Xtasy? Bun twist, mai ales la turneul antidrog.
Muzica, special creată pentru spectacol este atât de autentică, încât a trebuit să caut pe net după, să verific dacă nu cumva melodiile astea chiar există. Și, deși știam că numele trupei face parte tot din universul spectacolului, am dat un search pe google, doar ca să mă asigur. Au fost câteva momente când nu-mi era clar dacă sunt la un documentar sau la un produs la ficțiunii. Ca, de exemplu, când a avut loc intervenția creatoarei de conținut Reallyrux, aș fi putut să jur că e pe bune.
Și tocmai aici stă magia spectacolului, că ai putea să juri că e pe bune, că cineva a înregistrat scene care chiar s-au întâmplat și le redă.
Ajută mult la întregirea atmosferei și partea video cu scene de la concertele Animal X, turneul SPUNE NU LA DROGURI, emisiunile de la TVR cu copii-vedetă de-o zi.
Poveștile noastre de viață circulă, se intersectează, se sincronizează și uneori se îndepărtează sau se apropie și mai tare una de cealaltă. Uneori, poți să auzi pe scenă o replică pe care ai rostit-o în seara precendentă și să nu-ți vină să crezi. Cel puțin, așa mi s-a întâmplat mie.
Spectacolul acesta deschide O CONVERSAȚIE despre ce am trăit, cum am trăit, ce am înțeles din tot ce-a însemnat cultura anilor 2000 – blugi cu talie joasă, platforme, bullying, poziția adolescentei în fața bărbatului matur, ce naiba ziceau de fapt versurile alea pe care le recitam fără vreun filtru, sutienele cu burete, pantalonii militărești, buricul gol.
Cu ce-am rămas? Cu aceste gânduri:
Sunt suma tuturor femeilor din viața mea. Sunt suma tuturor relațiilor, de orice natură, suma gândurilor negre și roz, suma așteptărilor, viselor, dezamăgirilor, împlinirilor și-a iluziilor.
PS: Vreau și eu trening d-ăla, unde găsesc?
Fotografii de Andrei Gândac
Distribuția:
Lala – Dana Marineci
Tina – Oana Predescu
Sori – Iulia Samson
Apariție video Reallyrux
Regia: Gabriel Sandu
Scenografia: Clara Ștefana
Coregrafia: Ruxandra Bobleagă
Lighting design: Ruxandra Bobleagă și Miruna Croitoru
Video: Miruna Croitoru
Muzica: Plushy
Consultant psihologic: Andreea Găzdaru
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Producător delegat: Camelia Moroianu
Bilete: https://teatrul-excelsior.ro/events/adrenalina-avanpremiera/
