You are currently viewing Auzite în metrou (1)

Auzite în metrou (1)

  • Post author:
  • Post category:Specials

 

București, Piața Unirii

Un tip lângă mine la metrou. Cu telefonul la ureche:

– Nu, nu are cum. Păi cum de ce? Eu sunt Fecioară și se știe că zodia Fecioara nu minte niciodată.

**

București, Eroilor

– Care e cel mai frumos lucru pe care îl avem noi, oamenii?

– Imaginația.

– De ce?

– E infinită.

**

București, Lujerului

– Văr tu e fratele lu’ sor-ta lu’ ceva?

**

BONUS – Văzut, nu auzit

Paris, Linia 1

În drum spre aeroport. Îmi pică niște lacrimi pe față, pe care tot încerc să le opresc.

Tipul din fața mea, ochi albaștri, cămașă, sacou – plânge și el. Suntem amandoi subtili și ne avem în aria vizuală, dar nu ne uităm direct unul la celalalt.

Fix înainte să coboare mă-ntorc să mă uit să văd dacă-s lacrimi de tristețe. Nu îmi dau seama.

Mă gândesc ce-o crede el despre mine, ce s-o vedea pe figura mea. Că astea-s cele mai ciudate lacrimi: nu-s nici de tristețe, nici de fericire, nici de dor. Sunt de “am trăit ceva atât de intens care m-a schimbat și care o să continue să mă schimbe.” Mă întorc altcineva.