You are currently viewing Auzite în parc

Auzite în parc

  • Post author:
  • Post category:Specials

CREATIVITY CORNER

Într-o dimineață mi-am zis să aplic ce am auzit prin podcasturi, cărți și filmulețe motivaționale: să mă dau jos din pat, să mă spăl și, fără să mă uit la telefon, să ies din casă până în parc și să observ natura înconjurătoare. M-am dus și am făcut asta, doar că după o vreme incertă (că nu aveam nici telefon, nici ceas) m-am trezit că sunt mai atentă la oameni decât la natură. Așa că mi-am scos carnețelul și am început să notez ce aud, ca un soi de exercițiu de concentrare și creativitate. Ce a ieșit… descopăr și eu acum transcriind.

**

Mai întâi aud vocea țipând:

– Măriuca, oprește-te că ești pe drumul greșit!

Și mă gândesc la o groază de scenarii în care Măriuca trebuie să o ia pe căi mai bune. Apoi ridic ochii și văd o mamă care striga după fiica ei de vreo 4 ani pe trotinetă.

**

Voce de bărbat:
– Hai că îți dau drumul mai încolo să alergi ca nebuna, cum îți place ție!

Ridic ochii: un tip către cățelușa-bichon.

**

O tipă la telefon vorbind foarte tare, că altfel n-aș fi auzit-o. Țineți cont că nu putem ști ce îi răspunde interlocutorul. Și poate aici sunt frumusețea și provocarea.

– După 6 luni am înțeles ceva! Că e luată de cap, are 30 de ani, ea zăpăcită, a avut pică pe mine. (câteva detalii personale despre sursa acestei animozități pe care nu le scriu aici pentru păstrarea confidențialității)

Am înțeles ceva, am rămas șocată! Știi cine nu vrea să merg eu acolo? Dumnezeu! E supărarea lui Dumnezeu de ani de zile! La 3 zile după, s-a întâmplat fix ce am zis. Eu nu credeam că e posibil. Era într-un lung șir de vorbe. Eu am zis MARȚI și a fost miercuri, joi și vineri s-a întâmplat. Vreau să mă duc din nou acolo la icoană.

Să îți blestemi copilul e foarte grav.. Măcar să fi tăcut.. 

Eu mereu mi-am dorit să cânt. Și îmi găsisem menirea. Totul se aranjase. Aveam TOT. Contează OMUL cel mai mult. Contează cum te simți. Mă gândesc: Doamne, dar ce s-a întâmplat? Că nu avea de gând să mă dea afară…

N-am ce să fac.

Tu te auzi? Alții nu se aud. Mi-a zis: Degeaba ai voce dacă nu știi să solfagiezi. Degeaba solfagiezi dacă n-ai voce.

Și acum tre să învăț să solfagiez, tre să o iau pas cu pas. 

Am zis NU MĂ DUC. Vreau să stau și eu relaxată. Eu sunt cu majoritatea.

și apoi s-a îndepărtat, lăsând deschisă intriga pentru un posibil scenariu.