You are currently viewing De vorbă cu regizorul croat Dalibor Matanic – “Lumea asta e plină de roluri, de prefăcătorii, până și în cupluri, e jenant”

De vorbă cu regizorul croat Dalibor Matanic – “Lumea asta e plină de roluri, de prefăcătorii, până și în cupluri, e jenant”

Acum ceva vreme am avut ocazia să fac un interviu cu regizorul croat Dalibor Matanic, la scurt timp după ce vizionasem The High Sun, un film structurat în 3 părți prin cele 3 povești cu personaje principale jucate de aceiași 2 actori: Tihana Lazovic și Goran Markovic.

Regizorul a ales aceleași 2 chipuri ca statement pentru a demonstra că istoria se repetă dacă facem aceleași greșeli și nu rupem cercul vicios.

Trei decenii diferite, două sate vecine prinse în vârtejul istoriei și trei istorii de dragoste se amestecă într-o poveste despre iubirea interzisă în contextul conflictului sârbo-croat.

Răspunsurile lui mi se par aspațiale și atemporale, fie că suntem în 2014 sau în 2024, universalitatea poveștilor de viață și confliectele interioare, întrebările legate de relații și de propria existență – se învârt în jurul aceleiași axe.

Intru pe hol, îl văd, e mai înalt decât părea la conferința de presă și-are ochii mai luminoși. Dă mâna ferm – De azi dimineața dau interviuri, îmi zice, stai să mai iau o cafea scurtă.

Mergem pe terasă, căci fumează țigări de foi și începem să vorbim – nici nu mai știu cum – despre Kieslowski.

I had my first Kieslowski în highschool, îi zic.

Ha, începe să râdă, it’s like saying i had sex.

Actually, i’ve had Kieslowski before i had sex.

Așa începe interviul nostru cu hohote de râs. E cel mai amuzant interviu, îmi zice la un moment dat.

Dalibor e genul acela care îți trântește câte un amănunt picant că să vadă cum reacționezi. Se uită în ochii tăi atunci când vorbește. Stă relaxat, dar se înroșește puțin când îl întrebi de cuplul perfect sau de viața personală.

Obsedat de nonverbal, adoră exercițiile în care oamenii nu își vorbesc și se exprimă prin body-language, îi place să exploreze aceasta latură și în filmele lui.

Are ochii de-un albastru intens și râde cu ei.  Abia așteaptă o întrebare care nu i-a mai fost adresată până atunci, că să îl pună în dificultate.

E cald. Dar când vorbește despre război și despre morți își schimba complet mimica și tonul. Se încruntă puțin și vorbele lui ies cu o revoltă vizibilă. E o treabă personală; de altfel și recunoaște: “Mi-am făcut documentarea pentru film în familie, am aflat tot ce aveam nevoie…”

Extrase din interviu

  1. Actorii

Niciodată nu fac audiții. Îi știu pe toți, îi stalkeresc, știu cam care e treaba cu ei. Dar, uite, pentru acest film (The High Sun), am făcut pentru prima dată audiție ca să aleg personajul masculin.

Știam că o vreau pe Tihana. Numai că ea e o actriță puternică, avea nevoie de un partener pe măsură.

Sincer să fiu, actorii ăștia din generația nouă din Croația…nu prea sunt hetero. Și pentru mine era important să fie cineva straight. Sunt actori buni și talentați, dar le lipsește chimia cu o femeie. Eu aveam nevoie de chimia AIA.

Și? Cum l-ai ales pe Goran?

E chiar amuzant. Goran a intrat pe ușă, Tihana a făcut un pas înapoi și ăla a fost semnul. S-a dat înapoi. A intrat BĂRBATUL.

  1. Ai trei povești – cate un cuvânt definitoriu pentru fiecare.

I – Inocență

II – Hollow

III – Copleșitor

  1. Documentare

A mers și-a stat de vorbă cu oamenii din familie, așa și-a făcut documentarea.

Mulți oameni mi-au spus că au rezonat mai mult cu prima poveste, că e tare intimă și i-a emoționat. Eu nu am una preferată, m-am implicat intens în toate.

Nu cunoșteam zona foarte bine, dar am mers acolo unde a început totul, am ales zonele cu natura neatinsa de om – unfucked by the people.

Natura aia pură era fantastică. În pauzele de la filmare, mă duceam la fiecare membru al echipei și îi șopteam la ureche: Just enjoy. A fost terapeutic și pentru noi. Creativitatea vine în momentele în care ești complet relaxat, știi cum e.

Oamenii încă locuiesc pe acolo, încă trăiesc în trecut, încă vorbesc despre război, încă simți tensiunile.

  1. Cea mai grea scenă filmată

Mmm, am făcut un film mai demult (n.r. Kino Lika – 2009) în care doamna grasa face sex cu un porc, a fost groaznic de greu de filmat și mi-am zis Asta e cea mai dificila parte EVER!

Apoi a trebuit să filmez petrecerea din acest film. E foarte greu să nu pici în capcana de a face un bullshit dintr-o petrecere. Goran a fost minunat, am filmat TOTUL dintr-un singur take. A ieșit bine din prima, am salvat o groază de timp pe care îl alocasem.

Pentru actori, cele mai grele scene au fost cele din apă. Gândește-te că erau 3-4 grade și trebuia să ne prefacem că e vara. A fost teribil.

  1. Cupluri. Iubire.

Iubirea este libertate, îmi spune.

Ai cunoscut vreodată un cuplu ideal? În viața reală?

Da, am întâlnit. (pauză. tăcere.)

Și? Poți să îmi povestești?

Începe să râdă. No. Skip! (se înroșește puțin. Râdem amândoi.)

După o mică pauză de râs, redevine serios și îmi spune:

Cheia către iubire este să îți omori ego-ul, să îți recunoști toate fricile în fața celeilalte persoana, aceea e iubirea adevărată.

Vezi că lumea asta e plină de roluri, de prefăcătorii, până și în cupluri, e jenant. Totul e bazat pe FRICĂ: toată civilizația asta modernă e construita pe Frică, toată media. Până și în film – există mereu “ceilalți” – și te mănâncă de viu. Ca să nu mai zic de politică.

**

Un lucru care mi-a plăcut mult la film, au fost pauzele – interludiile. Când se încheia o poveste, aveam timp să ne revenim, era un colaj de imagini cu clădiri bombardate, peisaje (superbe!) din Croația, drumuri. Ca la terapie – un moment de respiro după atingerea unui punct delicat și, poate, traumatizant, îi zic.

Da, oamenii au căzut emoțional la primul interludiu, la vizionările din Serbia și Croația, îmi raspunde.

Cum ai ales ce să “pui” în acele pauze?

În prima pauză am pus scene conectate cu războiul, iar apoi, tot ce vezi după, sunt cauze ale războiului.

Stupid, idiot – războiul ăsta – împotriva umanității.

***acest interviu a fost realizat în 2015 și este mai actual ca niciodată.

Credit foto: Ionut Dobre

Leave a Reply