Când te-așezi pe scaun lângă el, iți ceri scuze pentru întârziere și-l întrebi Care-i treaba cu iubirea?, te gândești instant că regizorul Gaspar Noe nu e atât de fucked-up precum filmele lui.

 

În ultima vreme am intrat într-o manie obsesiv-compulsiva de a cauta autenticitatea oamenilor. După ce i-am văzut filmele, nu știam la ce să mă aștept de la întâlnirea cu Gaspar Noe. Și-am tras o gură mare de aer în plămâni, de fericire, când am văzut că-i natural, relaxat și deloc boemo-artist; seamănă, mai degrabă, cu un inginer-tehnician care a experimentat multe tripuri, după cum avea să recunoască și el, pe parcursul discuției.

 

Născut pe 27 decembrie 1963 la Buenos Aires și stabilit apoi la Paris, Gaspar e cunoscut pentru filmele sale (tripante): I Stand Alone (1998), Irreversible (2002), Enter the Void (2009), Love (2015), Climax (2018), Lux Aeterna (2018) și Vortex (2021).

 

Se foiește, se sucește, își caută cuvintele. Nu-i stânjenit deloc când face pauze mari. Se scarpină pe ceafă, se uita în ochii celui cu care vorbește. Nu vrea să pară, este.

Poartă un tricou gri, blugi, bocanci negri și își bea prima cafea de dimineața. Cu o seară înainte, a fost în Control și i-a plăcut vibe-ul. E haios și amuzant, dar răspunde serios întrebărilor tehnice. Mai are momente de copil, când se entuziasmează vorbind despre ceva, face ochii mari, gesticulează și folosește interjecții: tjiuu-tjiuu-tjiuu sau se poticnește în the-the-the (spus dă-dă-dă).

 

Tatăl lui e un pictor faimos, însă Gapar nu se consideră deloc artist – I just make movies.

“Am o latură tehnică, mecanică, mă gândesc la toate aspectele atunci când fac un film, inclusiv la bugete, promovare. Ce fac eu este mai aproape de a fi un arhitect sau un redactor-șef al unei publicații: pun imagini, vorbe și, la finalul zilei, trebuie să mă asigur că am cu ce să îmi plătesc echipa. Nu-s un artist liber.”

 

 

 

Filmul Love prezintă un triunghi amoros. Murphy este un american care locuiește la Paris și intră într-o relație extrem de încărcată și complicată din punct de vedere sexual și emoțional cu Electra. Cei doi hotărăsc să o invite la ei în pat pe vecina lor, Omi, o tânără de 17 ani în căutare de experiențe inedite, nedându-și seama ce impact ar putea avea acest experiment asupra relației lor. (scenele de sex din film au fost reale, ceea ce a generat numeroase controverse în lumea filmului)

 

De ce LOVE?

– In the very first draft, it was called Danger.

– Why Danger?

– Because falling in love is dangerous.

Și a continuat: e periculos să te îndrăgostești, se pot întâmpla atâtea lucruri pe care iți e greu să le controlezi. Uite, și în film, personajul masculin o vede pe vecină (ispita) și se află în pericol. Și dă greș. Sau, mă rog, reușește, depinde cum privești.

Am avut apoi un titlu mai șocant, suna mai mult a film erotic și toată lumea mi-a spus Nu folosi titlul, asta, nu-nu-nu.

Ne zici și noua cum suna?

Nu-l zic, îl păstrez pentru un alt film.

 

Ce e cu adevărat interesant, este că scriptul pentru filmul Love (care pe vremea aceea se numea Danger) a fost scris înainte de Irreversible – “Chiar le-am propus lui Vincent Cassel și Monicai Bellucci și…au zis da, am obținut banii. Apoi, când au citit scenariul – care, apropo, avea 5 pagini – au zis nu. Așa că am făcut Irreversible cu banii aia.”

 

Gaspar s-a chinuit mult să găsească un cuplu real cu care să filmeze scenele de sex nesimulat din filmul Love. Însă nu a reușit să găsească pe nimeni care să “dea bine pe ecran”, să aibă chimie și să fie dispuși să se lase filmați.

Am găsit tot felul de variante, însă, după ce le explicam despre ce e vorba, se retrăgeau. Cum să explici că vei face sex pe bune cu un necunoscut unui iubit gelos, unei iubite/logodnice? Mi-era clar că actorii mei trebuiau să fie single.

Și așa a și fost cu Aomi Muyock, Karl Glusman, Klara Kristin. O elvețiancă, un american și o daneză.

 

Fetele nu mai jucaseră până acum, tipul avusese doar roluri secundare. Primul sărut dintre personajele principale a avut loc în prima scenă filmată împreună, în prima zi de filmare. De fapt, totul a fost construit împreună.

 

Am schimbat scenariul după ce am ales-o pe Klara. Inițial, trebuia să fie suicidala. Apoi mi-am dat seama că nu emană asta, nu se potrivește, și am făcut povestea în care ea care era cât pe ce să fie copil avortat. Și am adăugat Electrei latura de suicid, i se potrivea mai bine.

 

Părinții mei au fost împreună 55 de ani. Bine, au făcut multe tâmpenii, dar au rămas împreună – ei sunt un fel de model.

Pentru mine, un cuplu ideal e acela care supraviețuiește dincolo de orice dificultate întâlnită în cale. Și ai mei au trecut prin multe.

Cred în noțiunea de “cuplu”, însă stiu că monogamia nu se afla în codul nostru genetic. Și atunci, cum facem?, că e o chestiune socială, un acord verbal. (pauză) Dar unii oameni au reușit.

 

În film apar mai multe definiții ale iubirii, care e definiția ta?

Sunt atâtea definiții bune, încât nu are sens să o spun pe a mea. Una dintre preferatele mele este a lui Platon, care spune: Love is a serious mental disease. Dar nu cred că este doar atât.

Uite, desi exista doua înțelesuri diferite, se folosește același cuvânt – iubire (și în engleză și în franceză):

– unul este acea iubire pură – loving – copiii, părinții, cei mai buni prieteni. Are ceva matern: vrei să îi protejezi pe oameni. E un sentiment pozitiv, te atașezi de oameni, te simți mai puternic.

– pasiunea carnală – falling in love – atunci când devii dependent de o persoană, vrei să o vezi întruna, vrei să fie a ta în totalitate, e un joc plăcut, dar și dureros.

 

Cred că ar trebui să existe 2 cuvinte care să le diferențieze.

**

Există o unitate de măsură a iubirii?

TIMPUL.

 

După ce am filmat, am stat pe laptop și am încercat melodiile mele preferate. Și-așa am ajuns la Eric Satie, Frusciante, Pink Floyd. Mai ceream sugestii și prietenilor, ceva trippy-melancolic.

 

Strong Amazon Type – cum e și cea care o interpretează pe Electra – Aomi Muyock în Love.

(Și Monica Bellucci, aș adăuga eu.)

 

Nu visez într-o limbă anume, de fapt, nici măcar nu prea aud replici, e un soi de limbă necunoscută – esperanto, așa. Cel mai mult îmi place atunci când oamenii își schimba identitățile și chipurile, spre exemplu: ești în vis, stai de vorbă cu prietenul tău cel mai bun și brusc descoperi că are figura altcuiva, sau că se schimbă în altcineva. E fascinant.

 

Nu mă inspir din vise, mi se pare că ai destul material în conștient. Dar, uite, Fellini se trezea dimineața și desena ceea ce visa, avea un carnețel. Și mai stiu oameni care își notează visele în fiecare dimineața. Eu nu fac asta.

 

Un moment traumatizant pentru mine a fost un accident rutier: aveam vreo 7 ani, eram în mașină cu mama și sora mea. M-a marcat atât de tare, încât nu mi-am luat niciodată carnetul. Și, daca am de ales – ales trenul sau avionul. Evit mersul cu mașina, pe cât posibil.

 

Mai discutăm una-alta și ajungem la filmul Enter the Void, ocazie cu care povestește: nu cred în reincarnare, nu cred în supraviețuirea sufletului fară corp, dar am citit cu adorație cărți despre asta pe la 20 de ani. Adică, serios, daca faci filme cu marțieni, nu înseamnă că crezi în existenta lor.

 

Biografiile marilor regizori. E reconformant să vezi cu câte probleme s-au confruntat.

 

It’s much easier to cheat than to be cheated.

A painting is a painting, a movie is a movie; they define themselves.

Love is a serious mental disease (via Platon).

There are people in desperate lack of affection. (despre personaje)

I am not an artist, i just make movies.

Being in love is much more violent, than loving.

Is there a measurement-unit for LOVE? – TIME.

Some men are obsessed with the doll-type of women, i prefere the strong-amazon type.

I’ve been a foreigner all my life.

I like making movies with real people.