Când eram mică îmi doream să fiu vrăjitoare
Locuiește în Cesana Torinese din Italia și face niste fotografii rupte din vis. M-am îndrăgostit de cadrele ei onirice, de poveștile vizuale cu aer mistic și de personajele ei atipice. Se numește Fiorella Vair și mi-am dorit să o cunosc și să o întreb mai multe despre arta ei.
Și-a cerut de câteva ori scuze “sorry for my english”, dar ne-am înțeles pân’ la urmă. La capăt de interviu, am descoperit o Fiorella caldă, emoționată, foarte pasionată de ceea ce face.
Despre prima fotografie
Aveam 17 ani și taică-miu mi-a făcut cadou un Sony – a însemnat enorm pentru mine. Așa am descoperit fotografia. Devenise prietenul meu cel mai bun, îl purtam cu mine peste tot.
Când erai mică voiai să te faci…
Ooo, o groază de lucruri. Cel mai mult îmi doream să fiu vrăjitoare.
Fotografiile tale sunt că niste povești, au un “efect de vis”…
Da, pai uite, chiar am ajuns o vrăjitoare până la urmă.
Cred că atunci când iubești ceea ce faci și pui suflet, oamenii simt asta. Și rezonează. Așa îmi ies poveștile, îmi pun acolo emoțiile, speranțele, uneori fricile…
Cât ți-a luat să iți găsești stilul?
Mmmm, a venit în urma unei perioade de introspecție. Am luat o foaie alba de hârtie și un pix și-am început să scriu: ce vreau de la fotografia mea? Unde vreau să ajung? Ce vreau să transmit Și uite-așa am început să găsesc răspunsuri. Nu m-am oprit din căutări și din întrebări.
Încă învăț, studiez și caut inspirația.
Apropo de asta, ce te inspiră?
Lumea întreagă, apoi muzica și cărțile, până și propria mea tacere, că să nu mai zic de chestii din trecut, frici, vise.
3 filme preferate:
Pulp Fiction, Alice în Wonderland, Harry Potter – toată saga.
Locul tău preferat:
Acasă.
Ce urmează?
Vreau să predau un workshop de fotografie și plănuiesc un tur al Europei.
Pe Fiorella o puteți găsi aici.