You are currently viewing Despre jobul meu la Metropotam

Despre jobul meu la Metropotam

  • Post author:
  • Post category:Specials
  • Post comments:0 Comments
10 ani și 10 luni am lucrat la Metropotam.ro.
 
Am lucrat full-time, part-time, remote, am mers la birou, pe teren, am lucrat de acasă, de prin alte țări. Am fost editor, reporter, editorialist, redactor-șef, m-am ocupat de parteneriate media și în ultimii ani am rămas singură pe redacție – doar încercând să păstrez flacăra vie, în vederea unui rebranding despre care se tot discuta de vreo 5 ani.
 
Am refuzat să cred că e gata și când am avut probleme tehnice cu serverul și a picat site-ul, am pierdut articole, am avut discuții interminabile cu IT-iști și ingineri.
 
Toată lumea a renunțat, rând pe rând, la el, de la fostul owner, la actualul owner și până la colega mea de la social media, ultima rămasă, alături de mine. Am propus inclusiv să facem un site nou, de la zero, numai să nu moară. Dar adevărul este că murise lent și sigur în ultimii ani și nicio operație și nicio terapie nu îl mai putea revitaliza.
 
Am ținut un soi de doliu mocnit, dar nu am zis nimănui nimic. Site-ul nu mai există din martie, iar eu încă primesc propuneri de parteneriate media pentru el. Am sperat că va veni o soluție divină de undeva. N-a venit. Nu vine. E un capitol închis.
 
Abia azi, după 7 luni de negare, tristețe și supărare pot să anunț public și oficial că Metropotam nu mai există. Zeci de ani de muncă pe teren, cronici de restaurante, baruri, cluburi, evenimente, editoriale, interviuri cu artiști naționali și internaționali stau pierduți undeva în eter, între 3 servere care nu mai pot comunica între ele, cu legături pierdute între elementele site-ului. E aproape SF. Poate că dacă site-ul s-ar fi închis și ar fi rămas articolele, nu aș fi simțit o durere atât de mare.
 
Pentru mine, Metropotam a fost un fel de a fi, o stare de spirit, locul în care toți jurnaliștii își puteau spune liber părerea, locul în care dacă mergeai la un restaurant și scriai o cronică proastă – rămânea acolo, indiferent câte telefoane sau amenințări de la owner primeai. Spre deosebire de curentul actual de influencing în care lumea se simte adesea obligată să laude și să bage sub preș experiențele negative – AICI se spunea mereu adevărul. Indiferent de consecințe. Iar asta era fabulos. Și util. Era o oglindă perfectă a Bucureștiului, sub toate aspectele lui.
Metropotam a organizat festivaluri, a avut revistă print și tot felul de inițiative considerate neconvenționale la acea vreme.
 
În cadrul Metropotamului am făcut unele dintre cele mai dragi sau virale articole, i-am cunoscut pe Gaspar Noe, Michel Gondry, Parov Stelar, am fost in culisele marilor spectacole, show-uri sau filme. Am cunoscut oameni pe care nici nu visam să-i întâlnesc vreodată.
 
Metropotam a avut un potențial uriaș să construiască o lume autentică și a făcut asta o perioadă. A avut oamenii potriviți la momentul potrivit. Dar apoi lucrurile s-au schimbat și în loc să crească, a început să descrească. Nici nu mai contează motivele.
 
Chiar vreau să aprind o lumânare și să spun MULȚUMESC, METROPOTAM! RIP METROPOTAM. It is an end of an era for me.

PS: Foarte mulți oameni mi-au scris și vă mulțumesc din suflet pentru suport și reacții. Așa am aflat că există o oarecare arhivă salvată automat aici: https://web.archive.org/web/20221227111848/http://metropotam.ro/

Postările de pe facebook și reacțiile oamenilor sunt aici:

Leave a Reply